Sevă de mesteacăn

  Este aproape imposibil ca un om modern, al zilelor noastre, să se lase cu bună ştiinţă în braţele naturii şi să se simtă în siguranţă, să nu simtă frigul sau să-şi găsească hrana fără să o cultive. Cei mai curajoşi care se aventurează să facă asta o numesc supravieţuire, dar eu aş numi asta: A trăi! Este tot mai evident că Dumnezeu, în perfecta Lui creaţie i-a gândit omului locul cel mai bun în mijlocul creaţiei sale, un loc în care e posibil doar să întindă mâna şi să-şi ia ce-i trebuie, numai că noi din păcate am uitat cum se face asta, ne-am domesticit...

   Seva de mesteacăn este un bun exemplu de aliment-medicament luat direct din natură. Am tot citit despre multiplele ei valenţe şi cu bucuria unui copil care primeşte ceva ce şi-a dorit, am primit şi eu acest dulceag cadou al naturii. 

    Pentru a extrage seva i-am ales pe cei doi gardienii, mesteceni ceva mai bătrâni ce stau de o parte şi de alta a intrării pe vatra noastră.

   Cu bormaşina am făcut o gaură de 2,5 cm, cam la un metru înălţime de la sol, puţin orientată în sus. Iar copiii au confecţionat instrumentele necesare colectării sevei  din crenguţe de mesteacăn.

    În gaura făcută am introdus crenguţa, iar la capătul care intra în gaură am înfăşurat puţină sfoară de cânepă şi o parte din fir am lăsat-o de-a lungul băţului, asta pentru a sta mai fix  în gaură şi a mai opri din prelingerea sevei pe copac dar şi pentru a orienta mai uşor seva către găleţică.

    Cu aplauze de bucurie din partea mea şi a copiilor am asistat la miracolul naturii şi cu nerăbdare am aşteptat să se adune primele picături pentru a o putea gusta. Apă dulceagă şi cu gust de zăpadă (a constatat fetiţa mea). Din cele citite aici, aici sau aici am înţeles că seva este considerată panaceu universal, iar că durata curei este condiţionată doar de cantitatea de sevă colectată. În privinţa cantităţii ce trebuie colectată de la un copac, părerile sunt împărţite, de aceea eu o să mă ghidez de propria experienţă. Am colectat de la doi copaci câte un litru de sevă, mâine dimineaţa voi mai avea poate câte un litru şi voi închide rana cu un amestec de lut şi rumeguş. Apoi mă mut la şi alţi copaci prezenţi în grădina noastră.     

    Despre efectele sevei asupra mea şi a copiilor voi mai reveni aici să povestesc.

    Resursele naturii pentru noi sunt nelimitate, doar să avem timp şi dorinţă să ne oprim în loc pentru a le putea vedea şi apoi doar a întinde mâna şi a lua.

    Am revenit deci cu păreri după cura cu sevă de mesteacăn:
    Nu a fost chiar o cură, doar câteva zile am consumat această sevă, dar cu siguranţă i-am făcut un mare dar corpului meu. Faptul că nici măcar răceala de primăvară (căci toată iarna şi eu şi copiii am fost feriţi de ea) nu m-a prins poate că se datorează şi acestei seve.
     Concluzie: Gust bun, puritate 100% şi un tratament profilactic gratuit. Nu am reuşit însă să opresc curgerea sevei după ce am hotărât să nu mai iau. Am pus argilă cu rumeguş, plastelină, un cep din lemn. Dar nimic nu a oprit seva. Tot s-a mai scurs un firişor câteva zile, după care s-a oprit de la sine. Mi-a fost teamă că vor suferi copacii dar se pare că nu căci acum sunt plini de frunze. 

  Pentru cine îți dorește un astfel de copac în grădina sa, îl găsește la magazinul din Vatra Familiei EmiliAna la prețul de 15 lei bucata.