duminică, 31 ianuarie 2016

Tencuială din lut şi balegă

    Iată că am ajuns aici! La treaba aceea care implică manevrarea unor materii mai puţin plăcute, cum ar fi balega de cal. Deşi unii preferă să o înlocuiască cu rumeguş sau paie tocate foarte fin, cu siguranţă rezultatul final nu este acelaşi. Nu degeaba era folosită şi de bunicii noştri, nu degeaba o folosesc şi alte popoare la construirea caselor din materiale naturale. Are ea ceva în compoziţie care face ca amestecul pentru finisaj să iasă fin, şi foarte bine legat.
     Aşa că am pornit şi eu prin sat după această materie valoroasă. Am găsit-o la un vecin, posesor a două iepe foarte frumoase.


   Am adus cam trei găleţi pe care le-am amestecat cu o cantitate egală de argilă şi apă până s-a umezit bine tot amestecul, după care am acoperit cu o prelată, în ideea că este bine să stea o perioadă, măcar o zi, căci fermenţii formaţi contribuie la durabilitatea amestecului final, de aici probabil şi diferenţa între amestecul cu rumeguş şi cel cu balegă. În acest timp am mai adus balegă pe care din nou am amestecat-o cu o cantitate egală de pământ şi cu apă. 
    Două secrete ar fi la această etapă:
    1. Este bine să se folosească balega proaspătă, pentru că se desface uşor şi se scuteşte o muncă ulterioară. Şi cred că şi procesul de fermentare este deja terminat la cea uscată.
     2. Balega se amestecă cu argilă şi apă, nu doar cu apă, aşa cum am mai auzit. Dacă amestecaţi doar cu apă va face viermi, şi... nici nu vreau să mă gândesc cum ar fi să lucrezi cu un astfel de material. Argila însă, având proprietăţi antiseptice distruge organismele patologice din balegă, deci nu se mai pot dezvolta viermii şi implicit devine un material de lucru curat.
    După vreo două zile (cât de multe se poate, cu cât mai multe zile stă cu atât amestecul devine mai bun de lucrat, de aceea comod este că se poate face mult deodată, fără teama că se poate strica, cu condiţia însă să fie acoperit tot timpul) am adăugat o cantitate de nisip, egală cu cantitatea de balegă iniţială, simplă. Se completează cu apă până se abţine un amestec asemănător unei creme pentru prăjituri. Inspirată din cartea lui Into Evans - Casa la îndemână, am adăugat şi un amestec obţinut din fierberea unei căni de făină cu şase căni de apă. Eu am pus la toată compoziţia pe care o aveam, obţinută din şase găleţi de balegă. A fost mai puţin decât trebuia, ideal ar  fi fost o cană de compoziţie de făină fiartă la o găleată de 20 l de compoziţie finală de tencuială, şi ideal era să se amestece doar în cantitatea care se foloseşte într-o singură zi căci fermentând poate avea miros neplăcut. La mine, chiar dacă am folosit-o de-a lungul a mai multor zile nu s-a schimbat însă mirosul.
     Cantitatea pe care am folosit-o la o cameră a fost cam de opt găleţi de balegă, la opt găleţi de argilă şi opt de nisip şi am terminat cam în două săptămâni. Am făcut câteva greşeli în sensul că nu am cernut argila şi nici nisipul, dar şi nu a ieşit un amestec chiar fin, dar ca pentru prima dată eu am fost mulţumită de ceea ce a ieşit în final.  Din păcate mai târziu mi-am dat seama că la această etapă a finisajului nu am reuşit să fac poze, eram prea prinsă de activitate şi...murdară pe mâini :).  Şi apropo de miros, într-adevăr la sfârşitul zilei de lucru mâinile miroseau uşor a balegă, dar până dimineaţa se evapora. Iar în cameră mirosul a persistat până la uscare, apoi a devenit vag, iar după văruială a dispărut complet.

     Cam aşa arăta peretele deja tencuit, şi cu primul var pe el. Deşi tencuiala a avut multe crăpături fine, când am dat cu var în care am adăugat nisip şi cenuşă astfel devenind mai gros, crăpăturile s-au astupat.

       După al doilea var, încă au mai rămas ceva urme de lut, dar am lăsat aşa. Vroiam deja să ne aşezăm mai confortabil în noua noastră căsuţă. Pe viitor pereţii vor mai primi şi alte văruiri în funcţie de nevoi, deci nu m-am grăbit să-l încarc.

                                                               Ultimele pregătiri.
    
                                             Şi camera este gata de locuit! Ce bucurie!


   Asta a fost o altă experienţă pe care mi-o doream demult. E foarte relaxant să poţi face lucruri esenţiale fără bani. Fără bani şi de calitate maximă. Este autosustenabil, aşa cum îmi doresc eu să devin.

13 comentarii:

  1. Buna, urmeaza sa tencuiesc si eu o camera la bunici, care e tehnologia mai exact, cate straturi se dau si la ce grosimi, se uda peretii,? etc
    Multumesc mult de un eventual ajutor

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Salut!
      O rețetă a materialului pt. lipit poate fi aceasta:
      Pt primul strat, o parte pământ galben, o parte balegă de vacă sau cal, două părți nisip semi-fin, paie tocate cât cuprinde.
      Pământul galben se pune la muiat cel puțin o zi. Balega se folosește proaspătă.(Alții recomandă să se lase la fermentat argila cu balega și apă pt câteva zile, astfel amestecul va deveni mai lipicios și bine legat și va crăpa mai puțin.Și eu am procedat oarecum așa, când aduceam balega o amestecam imediat cu pământ și apă, nu am măsurat însă cantitățile. În felul acesta balega nu mai face viermi)
      Iar pt al doilea strat aceleași cantități, dar se pune un nisip mai fin, se adaugă pastă din apă (o cană de făină se amestecă cu o cană de apă, iar pe foc se pun alte patru căni de apă. Când fierbe se amestecă făina desfăcută în apă și se amestecă până se face translucid,se răcește și se adaugă la compoziție. Cantitatea asta este cam pt 5 găleți de amestec de 10 l.Nu se lasă lutul astfel pregătit mai mult de 2-3 zile căci va mirosi urât de la făină.)
      Nisipul se va cerne. Lutul dacă este curat e de ajuns să fie muiat.
      Pereții se udă înainte. Eu îi ud cu bidineaua de văruit.
      Primul strat poate fi mai gros, până la 2 cm, al doilea cât mai subțire. Scopul este netezirea pereților și nu îngroșarea lor.
      Spor la lucru!

      Ștergere
    2. Cantitățile de mai sus sunt puțin variabile în funcție de lutul folosit. Materialul obținut trebuie să fie lipicios , cremos și nu sfărâmicios.

      Ștergere
    3. La ultimul strat nu se mai pun paie.

      Ștergere
    4. La ultimul strat nu se mai pun paie.

      Ștergere
  2. Multumesc frumos. Oare in loc de paie nu merge rumegus?

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, am auzit că se poate pune și rumeguș. Alții îl pun în loc de bălegar. Eu chiar acum tencuiesc și pentru că nici eu nu am paie voi pune doar nisip, lut și balegă.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ma gandesc, oare pt ultimul strat de tencuiala, cel dinainte de var, nu ar merge doar lut si nisip (eventual rumegus)?

    RăspundețiȘtergere
  5. Pt o tencuiala de exterior oare merge o parte lut, o parte nisip și o parte mai mica de var praf?

    RăspundețiȘtergere
  6. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  7. Se poate face doar din var și nisip, cu adaos de cenușă. Nu știu însă exact proporțiile.

    RăspundețiȘtergere
  8. Pina la urma am tencuit cu var amestecat cu nisip, proportia 1 parte var si 2 nisip, si ceva paie maruntite. A mers bine pt prima mea experienta.. Multumesc de sfaturi si succes in continuare.

    RăspundețiȘtergere