joi, 2 aprilie 2015

Pământul meu

     Cu mulţi ani în urmă, într-o zi însorită de primăvară, priveam la un frumos imaş verde şi visam să am şi eu unul la fel, să fie pământul meu




   Dar în timp am uitat de acest vis, lumina lui fiind eclipsată de strălucirea artificială a vieţii de la oraş, visul ascunzându-se într-un loc îndepărtat al inimii mele. Apoi, când sclipirea oraşului pentru mine a început să dispară şi nu mai puteam desluşi viitorul meu şi mai ales al copiilor mei, el, visul despre pământ, a început să răzbată şi să câştige din nou loc de frunte în inima mea. Iar acest vis despre pământ s-a clarificat şi materializarea lui s-a accelerat după ce am citit aceste cărţi minunate:  Cedrii Sunători ai Rusiei de Vladimir Megre. Prin intermediul lor, o femeie pustnică din Siberia, pe nume Anastasia îmi dădea nişte informaţii care şocau tocmai prin simplitate şi prin uşurinţa cu care se puteau aplica. De la ea am înţeles că de fapt tot ceea ce auzisem eu până atunci despre diete,  religie, spiritualitate, astrologie, ştiinţă, erau doar nişte frânturi dintr-un întreg. Şi că, doar acest întreg este panaceul universal care vindecă şi desăvârşeşte fiinţa omenească şi care o poate readuce la condiţia în care a fost la începuturile creaţiei. Iar acest întreg nu era altul decât Pământul! Atît de...ridicol de simplu. Toate ştiinţele, toate descoperirile şi evoluţia umanităţii păreau, după ce am citit aceste cărţi, nişte iluzii. Nu era nimic de inventat, de aflat, de teoretizat. Totul era deja sub nasul nostru: Pământul! Dragul nostru pământ care ne dă aerul, hrana şi casa! O singură condiţie era de îndeplinit, să facem dintr-o bucată de pământ locul nostru personal. Să-l iubim, să-i dăm îngrijire deplină, să o cunoaştem bine şi să o lăsăm să ne cunoască, căci:
       ,,Ar putea ca şi tot Pământul să fie Patria fiecărui om ce trăieşte şi tot Universul să-l fi putut mângâia, doar că pentru a uni toate planurile existenţiale într-unul singur este necesar un punct. Acel punct, patria sa să se cheme şi în ea Spaţiul de Iubire să fie creat şi atunci tot ce-i mai bun în Univers se va revărsa peste el. Prin spaţiul Patriei tale. Alături de tine, prin acest punct, Universul îl vei simţi. Neîntrecută putere vei avea, în alte lumi despre asta vor şti. Pe tine, cu toţii ţie-ţi vor sluji, aşa cum Dumnezeu, al nostru Creator a vrut." (citat din vol.4 Creaţia, pag.156, din seria Cedrii Sunători ai Rusiei)
       Aşa că, într-o altă zi de primăvară, cu copii, cu părinţi, cu căţei, cu un munte de bagaje, cu neînţelegere şi nedumerire din partea celor dragi mie şi în sufletul meu cu un dor de pământ de nestăvilit am plecat spre locul ce avea să devină Patria mea, Spaţiul meu de Iubire,  Vatra Familiei EmiAna (după numele celor doi copii ai mei).



         Pământul... nu l-am ales eu ci ţin să cred că el m-a ales pe mine. Eu, căutam doar oamenii cu acelaşi dor nebun de pământ alături de care să-mi trăiesc visul. Şi, deşi în ziua în care l-am cunoscut nu m-am ridicat la nivelul aşteptărilor lui. Eram obosită, cu gândurile răvăşite de însăşi momentul schimbării, de cârcotelile celor dragi şi deşi cerul gri şi stropii reci de ploaie de toamnă nu îl avantajau nici pe el să se prezinte frumos, m-am simţit totuşi onorată să calc pe el şi deja l-am simţit ca fiind al meu. Iar în sinea mea îmi ziceam că nici cu proprietarul nu vreau să negociez prea mult. Ce mai era de negociat când, în faţa mea, era tocmai acel pământ despre care eu visasem cândva, era pământul meu! Era pământul în care aveam să îmi cresc copiii, era pământul care avea să ne hrănească şi să ne adăpostească, era pământul care avea să îmi aducă vecini buni cu care să creem o infrastructură corectă pe care copiii noştri şi generaţiile viitoare să se poată baza, să poată îngriji şi desăvîrşi mai departe vatra familiei. Deci acest pământ, nu putea fi ceva pentru care eu să mă târgui sau să mă îndoiesc că nu ar fi bun sau nu este pe placul meu. (Căci am văzut cum unii din cei ce îşi doresc o astfel de viaţă, când vine vorba de pământ au îndoieli în privinţa preţului, se târguie de parcă şi-ar cumpăra o cămaşă şi vor ca locul respectiv să le dea trăiri fantastice şi dacă se poate să arate deja ca un colţ de rai. Dar merităm noi oare să primim un colţ de rai gata făcut? Am exploatat până acum pământul şi o facem şi în continuare oricum, indiferent de viaţa pe care alegem să o ducem, dar avem pretenţia la perfecţiune.) Priveam deci cu emoţie în jur să văd cu ce mă întâmpină şi, deşi nu i-am văzut bogăţia chiar atunci, i-am simţit energia de pământ dornic să simtă din nou pe el mâini harnice şi iubitoare. Să-şi poarte cu mândrie o multitudine de plante, care să se întreacă între ele în a-i face pe plac stăpânului. Să audă din nou ciripit de multe şi diverse păsări, zumzăit de bondari şi albine şi glasuri pure de copii. El îşi aştepta de multă vreme stăpânii care îl abandonaseră (dar care îşi luau în acelaşi timp bani frumuşei pe el prin fondurile APIA). Am ştiut atunci că îi pot întoarce toate acele lucruri pe el, că asta căutam şi eu să fac şi de atunci am devenit stăpâna lui. Acum, sunt fericită că îl am, şi mă îndrăgostesc din ce în ce mai mult de el. Deşi nu o fac, îmi vine să mă aplec şi să-l sărut de fiecare dată când intru pe el.



         Anastasia recomandă ca suprafaţă ideală pentru o familie un hectar de pământ, să nu fie mai puţin dar nici să fie cu prea mult mai mare.
        ,,Întreaga taină, într-o absurdă simplitate se concentra...:
        -Mai întâi alege-ţi din toate posibilele locuri care să-ţi placă de pe Pământ cel mai plăcut loc ţie. Locul în care tu vrei să trăieşti. Locul în care şi copiilor tăi le-ai dori să-şi poată a lor viaţă să-şi trăiască. Şi alor tăi strănepoţi, o plăcută amintire de tine tu le vei lăsa. În acel loc clima plăcută ţie va trebui să-ţi fie. În acel loc un hectar de pământ pentru veşnicie tu să-ţi iei." (citat din vol. 4 Creaţia, pag.172, din seria Cedrii Sunători ai Rusiei)
     
        De ce un hectar, s-ar întreba acum unii şi m-am întrebat şi eu? De ce nu mai mult sau nu mai puţin? Apoi am înţeles, mai ales de când locuiesc într-un sat în care oamenii deţin suprafeţe mult mai mari de un hectar şi îi văd cum aleargă toată vara de la o parcelă la alta şi parcă tot mai săraci sunt, că tocmai pentru a nu fi împovărat omul cu prea mult dar să trăiască şi în belşug în acelaşi timp un hectar este ideal pentru a putea fi ţinut sub control de o familie. Iar ştiinţific este deja dovedit că un hectar de pământ este minimul de suprafaţă ce poate alcătui un microclimat perfect. Căci uite unde s-a ajuns în societatea de azi pentru că am uitat de pământ, se trăieşte numai în extreme. Ori în prea mult ori în prea puţin. Ori în extaz ori în dezamăgire. Am viciat aerul, apa, hrana. Şi dacă ne gândim şi acceptăm că fiecare fiinţă de pe pământ are nevoie de o suprafaţă specifică necesară pentru habitatul ei, cum este posibil ca omului să-i ajungă pentru el şi familia sa, ca spaţiu de trai, o suprafaţă de câteva zeci de metri pătraţi? Cum se poate hrăni? Nu se poate, bineînţeles. Este dependent de alţii. Altcineva trebuie să îi crească hrana. În totalitate. Din fericire aud tot mai mulţi oameni în ultimul timp precum preoţi, doctori, nutriţionişti, oameni de ştiinţă, care confirmă că a-ţi creşte hrana cu propriile mâini este soluţia ideală pentru o viaţă echilibrată. De aceea creşte în inima mea speranţa că tot mai mulţi oameni se vor întoarce la pământ cu această nouă conştiinţă de a privi pământul ca pe un panaceu universal. Că tot mai mulţi oameni îşi vor asuma responsabiliitatea de a înnobila faţa planetei noastre dragi, Pământul. Şi prin urmare reiese tot mai mult că Anastasia nu a greşit spunând că omului îi lipseşte un singur lucru pentru a fi un om desăvârşit, şi acel lucru este pământul lui, Vatra Familiei lui în care să trăiască, din care să se hrănească şi prin care sufletul lui să dăinuiască.
       
       Înainte, cu toată strălucirea civilizaţiei noastre, viitorul îl vedeam ca prin lumina unei flacări de lumânare gata să se stingă. Anastasia însă, cu visul ei despre pământ a aprins lumina în viitorul meu şi al generaţiilor viitoare. 
      Îţi mulţumesc Anastasia pentru frumosul tău vis!
      




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu